Crima din Mesopotamia by Agatha Christie

Author:Agatha Christie
Language: eng
Format: mobi
Publisher: Harq al-Ada
Published: 2011-02-10T23:00:00+00:00

Capitolul 19 – O nouă bănuială

Nu am mai putut continua, căci tocmai atunci a intrat doctorul Reilly, spunând în glumă că i-a omorât pe pacienţii cei mai nesuferiţi.

El şi domnul Poirot au început o discuţie mai mult sau mai puţin medicală despre psihologia şi starea mentală a autorului scrisorilor anonime. Doctorul a citat cazuri cu care avusese de-a face ca medic, iar domnul Poirot a povestit nişte întâmplări din propria experienţă.

— Nu e aşa de simplu pe cât pare, a încheiat el. Există o dorinţă de putere şi, foarte adesea, un puternic complex de inferioritate.

Domnul Reilly a încuviinţat, dând din cap.

— De aceea, de cele mai multe ori, se dovedeşte că autorul scrisorilor anonime e ultima persoană pe care ai fi bănuit-o. Cineva tăcut şi inofensiv, care aparent nu poate omorî nici o muscă — numai bunătate şi umilinţă creştinească pe dinafară, iar pe dinăuntru, furie clocotitoare!

Poirot a zis gânditor:

— După părerea dumneavoastră, doamna Leidner suferea de vreun complex de inferioritate?

Doctorul Reilly şi-a curăţat pipa, chicotind.— E ultima femeie din lume pe care aş descrie-o în acest fel. Nu avea nici un fel de sentimente refulate. Nu voia decât să-şi trăiască viaţa la maximum — şi asta şi făcea!

— Consideraţi că este posibil, din punct de vedere psihologic, să fi scris ea însăşi acele scrisori?

— Da. Dar, dacă într-adevăr aşa a fost, a făcut-o din cauza dorinţei de a se prezenta într-o situaţie dramatică. Doamna Leidner era ca o stea de cinema în viaţa privată. Trebuia să fie în centrul atenţiei, în lumina reflectoarelor. Demonstrând teoria conform căreia contrariile se atrag, s-a căsătorit cu Leidner, care este cel mai retras şi mai modest bărbat pe care îl cunosc. O adora, însă adoraţia casnică nu era îndeajuns pentru ea. Trebuia să joace şi rolul eroinei persecutate.

— De fapt, a spus Poirot, zâmbind, nu sunteţi de acord cu teoria că a scris scrisorile fără să păstreze nici o amintire a acestei acţiuni, nu-i aşa?

— Nu, nu sunt. Nu am vrut să resping ideea de faţă cu el. Nu poţi să îi zici unui bărbat care tocmai şi-a pierdut iubita soţie că doamna cu pricina era o exhibiţionistă neruşinată şi că îl înnebunea de îngrijorare doar ca să îşi satisfacă nevoia de dramatism. De fapt, nu aş îndrăzni să spun nici unui bărbat adevărul despre nevasta lui. În mod ciudat, mi se pare că majoritatea femeilor ar fi în stare să suporte adevărul despre soţii lor. O femeie poate accepta faptul că bărbatul ei este un neisprăvit, un escroc, un drogat, un mincinos sau un porc ordinar fără să clipească şi fără ca asta să îi slăbească întru nimic afecţiunea pentru el. Femeile sunt încântător de realiste.

— Cinstit, domnule doctor, care era părerea dumneavoastră despre doamna Leidner?

Doctorul Reilly s-a sprijinit de spătarul scaunului şi a tras încet din pipă.

— Cinstit... e greu de zis! Nu am cunoscut-o prea bine. Era fermecătoare... nespus de fermecătoare. Era deşteaptă, înţelegătoare... Ce altceva? Nu avea nici unul dintre viciile neplăcute pe care le întâlneşti îndeobşte la oameni. Nu era nici senzuală, nici leneşă, nici măcar prea orgolioasă.

Download

Copyright Disclaimer:
This site does not store any files on its server. We only index and link to content provided by other sites. Please contact the content providers to delete copyright contents if any and email us, we'll remove relevant links or contents immediately.